Vârful Giumalău 1857 m

Drumeția spre Vârful Giumalău a fost una dintre acele ieșiri montane care te surprind prin simplitate și frumusețe. Prima parte a traseului ne-a purtat printr-o potecă umbrită puțin răcoroasă, ascunsă în mijlocul pădurii . Urcarea spre vârf a fost plăcută, aproape ca o plimbare, cu doar câteva porțiuni mai abrupte și câțiva copaci căzuți care ne-au scos din ritm, dar nu pentru mult timp.

Pe măsură ce ne apropiam de vârf , vremea s-a schimbat brusc, iar vântul a început să sufle puternic. Chiar și așa, panorama ne-a răsplătit pe deplin: siluetele munților Călimani și Rodnei, satele Pojorâta și Vama răsfirate în vale, și întreaga întindere a Văii Bistriței se vedeau superb sub lumina zilei.

De obicei, ne place să ne tragem sufletul câteva minute când ajungem pe un vârf: să mâncăm ceva, să bem o gură de apă și să ne bucurăm de priveliște. De data aceasta însă, vântul rece și tăios nu ne-a lăsat prea mult timp la dispoziție. După câteva fotografii și un moment de admirație tăcută, am coborât de pe platou, cu promisiunea că ne vom întoarce într-o zi cu soare și calm.

Chiar dacă traseul nu este lung și dificultatea e accesibilă, experiența pe Giumalău rămâne una specială: un amestec perfect de pădure liniștită, poteci ușoare și priveliști care îți rămân mult timp în minte.